Sa fie.

Doar ca sa fie... si aceasta postare dupa o lunga absenta spre apogeul careia uitasem complet de blog si... de mine, oare? De cand am incetat sa scriu am plecat in Italia si de atunci ma scald intr-o plictiseala coplesitoare mai putin atunci cand lucrez dar chiar si atunci cateodata. E incredibil cum o experienta care ar trebui sa te faca mai puternic, te slabeste. Oare slabindu-ne pana la limita rezistivitatii noastre e modul vietii de a ne imputernici? Sa fii puternic e simplu, rezisti obstacolelor si dezamagirilor pana nu le mai poti suporta fie din cauza cantitatii ori a intensitatii lor iar apoi te prabusesti pur si simplu chiar si fara un motiv valid, pentru ca, dintr-o data, din puternic ai devenit slab iar pentru o minte care se hraneste din propria-i potenta, dependenta fiind de ea iar ea fiindu-i vitala, reabilitarea, dupa mine, este foarte grea daca nu chiar imposibila. Dar slab fiind.... . Voi continua cand o sa mai am chef :P.