Vorba aia

                             Am auzit niste soapte, demult, dar nu stiam pe atunci ca aveau sa-mi produca prabusirea. Totusi am supravietuit si inca o fac. A trecut mult timp dar efecte inca au mai aparut. Mi-ar placea sa spun ca viata este minunata dar ar insemna sa mint. Ea este minunata doar pentru unii dintre noi, cei care populam aceasta planeta. Am auzit de curand ca un miliard de oameni adorm flamanzi ceea ce mi se pare inacceptabil de la o specie in care majoritatea indivizilor se considera oameni buni si poate ca asa si este. Poate ca problema este ca nu majoritatea conduce si hotaraste soarta lumii. In orice caz, timpul trece si va trece cu siguranta si timpul meu. Oare ce conteaza cu adevarat? Traim intr-o perioada in care habar nu avem cine suntem si de unde am aparut si asta se poate vedea clar din multitudinea de sisteme de credinta si de valori pe care le avem si care difera foarte mult intre ele desi adevarul ar trebui sa fie unul singur. Exista atata confuzie in mintea mea incat as putea sa dau foarte usor vina pe ea pentru toate esecurile mele fara ca cineva sa ma poata contrazice pentru ca pana la urma, toate alegerile pe care le facem, daca nu dam cu banul, sunt bazate pe convingerile si credintele noastre. Ceea ce am ales pentru moment este resemnarea. Nu stiu daca este cea mai profitabila alegere dar e cea mai la indemana si mai putin dureroasa. M-am resemnat in primul rand cu faptul ca mintea mea si nici a altora nu poate sa-mi ofere vreun raspuns decent cu privire la esenta experientei si existentei si nici nu poate sa imi fie in totalitate subordonata. Asa ca o voi lasa sa zburde fara sa ma mai zbucium, fara sa mai caut si poate raspunsurile vor veni ele la mine.