O noua speranta!

De maine..., au fost atatea seri in care am spus "de maine..." incat mi-e greu sa cred ca de maine chiar se va intampla. Oricum ar fi, se stie ca speranta moare ultima pentru ca oricat de afundati in norori am fi, adanc in sufletul nostru continuam sa speram. Eu nu sunt in noroi, chiar o duc bine insa deseori simt ca nu mai pot, simt ca trebuie sa fac mai mult, m-am saturat sa ma amagesc ca sunt multumit cand de fapt nu sunt. Stiu ca pot multe, mereu am stiut-o dar n-am incercat niciodata cu adevarat sa si demonstrez, m-am autosatisfacut cu gandul ca viata merge de la sine, ca intr-un fel sau altul este inevitabil sa nu ajung la o destinatie satisfacatoare, insa am inceput sa nu mai cred asa. Vreau sa gasesc ceva, nu conteaza ce dar sa stiu ca eu l-am gasit. Au fost vremuri cand strigam dupa moarte dar ea a stat departe de mine. Acum realizez ca moartea nu inseamna defapt nimic, este doar o alta schimbare in viata noastra. Am ajuns la concluzia ca cel mai castigat om este acela care traieste pur si simplu ignorand moartea, nu negand-o ci acceptand efemeritatea lucrurilor.