Traume

         E o noua postare dupa foarte mult timp, sper sa fie mai dese in curand. A inceput Apocalipsa, cea  a bunului simt probabil, in fine, chiar nu vreau sa scriu nimic despre asta, e blogul meu si scriu despre ce vreau. Acum voi vorbi despre traume. Am cateva, cred, fiindca sunt lucruri la care tot revin mai des sau mai rar, mai devreme sau mai tarziu, sunt lucruri imprimate puternic in minte, probabil sau, si in suflet. Ce am observat e ca nu am observat nimic desi le am de foarte mult timp. Aparitia e aleatoare, sentimentele sunt confuze atunci cand apar gandurile. Poate ce am eu nu se pot numi traume, insa vreau sa fac pe victima fiindca trebuie tras cineva la raspundere pentru esecurile mele si am de gand sa-l gasesc pe individ, nu ca ar fi vreunul real, fiindca nu am niciun adversar. Ce pot sa spun e ca nu prea am nimic de spus si asta ma cam oftica, vreau dinadins sa ma cunoasca si pe mine cineva dar nu pot spune cine sunt nu fiindca nu stiu ci fiindca stiu dar stiinta nu poate sa ma cuprinda nici pe mine si nici pe tine, deci e inutil ce incerc sa fac, asa ca mai are vreun rost sa incerc sa ma descopar cand stiu ca aceste cuvinte oricat ar fi de multe nu-mi pot releva identitatea nu fiindca ar fi imensa ci fiindca nu e, e atat de mica incat e infinita, ca un fractal as putea spune. E acelasi lucru cu cine esti tu doar ca poate nu-ti dai seama. Nu e nimic fascinant cum pretind unii, fascinatia consta in faptul ca e foarte simplu, aberant de simplu, doar ca nu poate fi descris sub nicio forma, si nici nu poti sa-i dai vreun nume, defapt ar fi un nume, eu, dar deja daca ma numesc asa, ma acopar, e ca o masca. Defapt asta sunt cuvintele, masti, care ascund intelesuri, dar si intelesurile sunt la randul lor masti care acopera experiente, care acopera trairi, care acopera stari. Iar in centrul tuturor este identitatea pe care noi o numim eu dar nu este eu ci o chestie care nu poate fi descrisa. Si sunt sigur ca e la fel in cazul tuturor doar ca nu toti suntem constienti de asta. O fi adevarata zicala suntem toti o apa si-un pamant. Desigur ca afirmatiile mele nu sunt tocmai credibile, si cum as putea sa pun in aceeasi oala toti oamenii cand diferentele dintre noi sunt atat de evidente incat si dobitoacele le pot percepe. Dar totusi am dreptate fiindca eu ma refer la identitate si nu la substanta. Sunt 2 intrebari diferite. Cine esti? si Ce esti? Desigur ca nu e logic sa fie un raspuns valabil pentru amandoua dar eu sunt aproape sigur ca raspunsul la prima intrebare e acelasi pentru toti oamenii, cat despre a doua intrebare, ei, asta depinde in mare parte de noi. Si trebuia sa fie cica o postare despre traume, ei bine, nu a fost, poti face o plangere la OPC.