Dorinta

Da, e aiurea, m-a cuprins dintr-o data sa mai scriu ceva aici dar deja dupa cateva secunde zeci de intrebari nu-si gasesc locul si nici macar sfarsitul in capul meu. Intrebari banale, de curiozitate, intrebari stupide, naive si irelevante poate dar nu importante. Ma framanta, desi poate n-ar trebui, dar daca nu m-ar mai framanta oare as mai exista? Ce prostii am putut sa debitez doar cu un rand mai sus!!! Dupa mine e mult mai rau sa fii plictisit decat nebun pentru ca un nebun nu constientizeaza starea in care se afla si deci nici macar daca si-ar dori nu ar putea intreprinde vreo actiune care sa-l smulga din blocajul in care se afla dar un om plictisit... vai de viata lui, ma rog, a mea, pentru ca de multe ori am impresia ca sunt daca nu singurul, probabil cel mai plictisit om in viata desi zambesc cu gura pana la urechi cand scriu asta. As putea scrie despre un milion de lucruri dar nu vreau; gandurile mele exagerate au reusit si reusesc in continuare sa-mi releve mai mult lucruri pe care nu mi le doresc, pe care daca le-as infaptui m-as sinucide, ganduri care nu ma fac sa tremur pentru ca sunt convins ca nu le voi face niciodata, ganduri pe care nu le doresc nimanui. Ce mult am exagerat cu descrierea, cuvintele amplifica cu siguranta sentimentele; cert e ca niciodata nu m-am priceput la descrieri, ce sa mai vorbim de autodescrieri.