Plictiseala

Pentru mine a ajuns sa fie mai insuportabila decat suferinta insesi. Desigur ca singurul vinovat sunt eu nu pentru ca n-as fi invatat lectia ci pentru ca n-am pus-o in aplicare. Am vrut si am asteptat in continuare sa cada ceva din cer, orice, chiar si un meteorit sa-mi sparga capul dar n-a cazut sau poate n-am fost eu in locul potrivit pentru a se comite impactul. Asadar pe meteorit nu pot sa-l invinovatesc pentru nefericirea mea, pe mine nici macar atat si nu pentru ca as fi incercat sa fac tot ce-mi sta in puteri ba dimpotriva n-am incercat pentru ca daca incercam, vina pentru esec imi apartinea cu siguranta si in totalitate, asa insa, nici macar incercand sa fac ceva pot sa spun ca traiesc ceea ce am am facut, adica nimic, ce e plictiseala daca nu lipsa actiunii?! si cu toate astea sunt oarecum nefericit si pentru nefericirea mea trebuie sa existe un vinovat. La inceput am afirmat ca singurul vinovat sunt eu dar in urma rationamentului care e de bun simt dupa parerea mea am observat ca nu pot sa ma autoinvinovatesc pentru nimic, pentru ceva ce n-am facut si mai mult decat atat pentru ceva ce nici macar n-am incercat asadar voi inventa un vinovat si-l voi numi Parfum si probabil il voi face vinovat sper ca de nu prea multe lucruri de acum inainte.