Plictiseala

           Din plictiseala am accesat un link catre un documentar despre ateism cred, fiindca i-am vazut fata lui Richard Dawkins. Desigur, nici macar nu i-am dat play fiindca chiar nu ma mai intereseaza teoria ateista a lumii. Pur si simplu nu pot sa cred ca nu exista ceva peste noi. Mi se pare o prostie sa incerci sa convingi oamenii de ceva ce ei nu cred. Credinta sta mai mult in subconstient si in intimitatea mintii decat in ceea ce se vede la suprafata. Consider ca atat ateii cat si crestinii, musulmanii si ce alte grupari religioase militeaza pentru raspandirea mesajului lor nu fac decat risipa de energie si timp si bani ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca distrug atatea vieti umane care adera la una dintre conceptii din care maxim una este corecta si poate nici aceea. Este hazliu dar in acelasi timp si trist faptul ca in parte, fiecare adept este convins pana in maduva oaselor ca ceea ce crede el si membrii gruparii din care face parte, este adevarat. Ei nu pot explica de ce toate creierele sunt setate sa interpreteze culoarea albastru ca fiind albastru si nu verde dar pretind ca detin cunostinta absoluta in domenii precum viata dupa moarte, originea vietii, destinul colectiv, enigme ce au starnit si inca starnesc imaginatia multor oameni. Am ajuns in ziua in care un schizofrenic, cel mult, sustine ca vorbeste cu adevaratul Dumnezeu punandu-i intrebari la care acesta ii raspunde. Din intamplare si eu sunt schizofrenic si daca ma apuc si eu sa scriu o carte despre conversatiile mele cu Dumnezeu care cateodata imi par chiar si mie reale, probabil as castiga si eu cativa adepti la ce promisiuni si oferte imi face. Pa!