Din nou

Din nou in fata aceluiasi monitor care ilustreaza din nou acelasi tablou neterminat, din nou asteptand sa treaca inca o data timpul pe care il urasc, impiedicandu-l sa-mi altereze mintea ahtiata dupa provocare. Inamicii sunt tacuti; zbierandu-si neimplinirile, isi implora dreptatea care sa le acopere ranile putrezite, imputernicindu-i sa-mi devina calai. Infrangerea a fost suferita, victoria obtinuta, insa lupta continua.

Crima si pedeapsa

S-a terminat! Am tras si ultimul fum remarcat printr-un gust neobisnuit de placut dupa care am aruncat-o direct in zapada. Nu mi-a parut rau deloc pentru sfarsitul acesta tragic al ei. Uzata la maxim, am profitat din plin de ea, fara compromisuri, fara inhibitii. Recunosc ca am luat din ea tot ce avea mai bun de oferit, am aprins-o cu siretenie fara sa-si dea seama ce se intampla dupa care a cazut prada in mainile mele. Din clipa in care a simtit flacara mistuitoare a actiunii mele incalzind-o, s-a lasat folosita fara a scoate cel mai mic sunet, de aici inainte eu aveam sa-i dictez existenta. Tragand din ea, savuram fiecare val de farmec pe care il emana inspirandu-l cu sete, satisfacandu-mi dorintele, potolindu-mi foamea si descarcandu-mi nervii. Din cand in cand ii mai aruncam cate o privire dezinteresata si o observam cum se vestejeste putin cate putin. In momentele acelea, intristat de slabiciunea ei, descurajat de efemeritatea pe care i-am indus-o si dezgustat de efectul monstruos ce-l avea asupra-si daruirea ei inconstienta, o loveam cu blandete resuscitand-o, scapand-o de povara trecutului; astfel imi zambea din nou cu foc. La final, dupa ce nu mai putea sa-mi ofere nimic, m-am lepadat de ea.

Pact cu diavolul

A venit la mine intr-o seara sa-mi ceara ajutorul acest domn, si-a spus el. Eu eram, nu mai tine minte ce faceam, intr-o stare de frustrare intelectuala din pricina nechibzuintei mele asupra urmarilor actiunilor intreprinse cu ceva timp in urma. L-am invitat sa i-a loc pe canapea, oferindu-i politicos in acelasi timp o bautura pe care o aveam pregatita pentru alt vizitator care intre timp isi amanase descinderea. Intinzandu-i paharul, privesc in ochii lui si vad ingrijorarea specifica oamenilor aflati intr-o incurcatura, numai ca el nu era uman. Inainte sa apuc a-i adresa intrebarea al carei raspuns avea sa-mi lamureasca scopul aparitiei lui, ma loveste peste mana in care tineam paharul facandu-ma sa-l scap pe jos, spargandu-se in milioane de cioburi si imi spune pe un ton grav si ravasit urmatoarele:
-Nu accept nimic de la tine, nu ma voi aseza pentru ca eu nu am nevoie de sprijin, nu-ti voi raspunde niciunei intrebari si nu-ti voi satisface nicio curiozitate si in niciun caz nu voi auzi nimic din ce mi-ai spune tu.
Auzind acestea, ma intorc cu spatele catre el si ma indrept catre masuta pe care erau asezate un pachet de tigari, o scrumiera, o bricheta, cateva foi, niste pixuri si alte maruntisuri. Scot o tigara din pachet, mi-o aprind, dupa care ma intorc la musafirul care, simt eu, ca-si pierduse rabdarea. Ajungand din nou fata in fata cu chipul acesta devenit acum odios, capabil sa provoace repulsie chiar si unui orb, am simtit pentru o secunda durerea nemarginita a unui vis trait spulberat intr-o clipa. Dansa mi-a intins o foaie impaturita si s-a evaporat la fel de repede cum s-a si infatisat. Ma trantesc in fotoliu, despaturesc foaia, si citesc urmatoarele: "-Ai grija de sufletul meu, ti-l ofer tie, mie nu-mi foloseste. Cea pe care ai vrut-o si te-a refuzat."

Betia

Ce stare! Captiv in sanatoriul amintirilor, imaginatia realitatii, clipa este cea care predomina, odihna devine ideal, dorintele sunt amplificate in spatiul ce ar trebui sa ne uneasca si regretele devin sursa motivatiei pentru esec. Ce savuros, o adevarata mandrie a neputintei care ne-a conservat, un lux pe care singuri l-am imbratisat refuzand exteriorizarea slabiciunilor si afisarea vulnerabilitatii in fata celor de care ne dorim a fi cel putin acceptati. Betia, desi reprezinta consecinta abolirii cel putin partiale a simturilor materiale, este fara indoiala anticamera absolutului individual, negat cu atata strasnicie in momentele noastre de glorie superficiala, aprobata tocmai din pricina indarjirii noastre in proclamarea unui refuz inferior, aspirand catre un succes inutil si dureros.

Interesant

Ce sa fie? Ce sa fie? Pai, cel mai interesant lucru mi se pare acum insusi cuvantul "interesant" care, atribuit siesi, se descrie. Asadar, constructia ar fi "interesant este interesant" in care, primul interesant este doar o insiruire de litere, un simbol, o manifestare virgina a unei dorinte de existenta, un absurd total care, in urma etichetarii cu binecunoscutul adjectiv caracterizator de necunoscut dorit a fi relevat, eventual deslusit, capata o semnificatie, un sens, un rost, transformandu-se din neinteles intr-un punct de atractie, din ilogic devine mister, anonimul si-a facut simtita prezenta, urmand sa starneasca controverse pentru ca apoi sa se stinga din pricina orgoliului exagerat si a indarjirii cu care se opune necunoscutului ce-l caracterizeaza, dorindu-si certitudinea propriei valori. Dorinta justificabila, certitudine intangibila, o cautare anevoioasa ce-l va duce adesea fata in fata cu adevarul, fara a-l recunoaste insa, pentru ca, intr-un final sa-si accepte propriile defecte si rupturi; o acceptare dureroasa dar necesara, o pauza vitala, un punct de sprijin pentru caderile ce vor urma, pentru ca urcatul ii aduce satisfactia iluziei apropierii; prabusirea il va salva oferindu-i alternativa stagnarii si revelarea discontinuitatii.

Prima postare

Da, intr-adevar! Pai..., deci, atat de goala sa fie mintea mea?! Am stat in jur de 2 minute sa realizez ca ce scriu aici si acum e prima... , defapt cred ca e vorba de senzatie, cam ciudat, parca ar fi prima tigara. In fine... Mai citeste o data daca n-ai inteles nimic.