A venit la mine intr-o seara sa-mi ceara ajutorul acest domn, si-a spus el. Eu eram, nu mai tine minte ce faceam, intr-o stare de frustrare intelectuala din pricina nechibzuintei mele asupra urmarilor actiunilor intreprinse cu ceva timp in urma. L-am invitat sa i-a loc pe canapea, oferindu-i politicos in acelasi timp o bautura pe care o aveam pregatita pentru alt vizitator care intre timp isi amanase descinderea. Intinzandu-i paharul, privesc in ochii lui si vad ingrijorarea specifica oamenilor aflati intr-o incurcatura, numai ca el nu era uman. Inainte sa apuc a-i adresa intrebarea al carei raspuns avea sa-mi lamureasca scopul aparitiei lui, ma loveste peste mana in care tineam paharul facandu-ma sa-l scap pe jos, spargandu-se in milioane de cioburi si imi spune pe un ton grav si ravasit urmatoarele:
-Nu accept nimic de la tine, nu ma voi aseza pentru ca eu nu am nevoie de sprijin, nu-ti voi raspunde niciunei intrebari si nu-ti voi satisface nicio curiozitate si in niciun caz nu voi auzi nimic din ce mi-ai spune tu.
Auzind acestea, ma intorc cu spatele catre el si ma indrept catre masuta pe care erau asezate un pachet de tigari, o scrumiera, o bricheta, cateva foi, niste pixuri si alte maruntisuri. Scot o tigara din pachet, mi-o aprind, dupa care ma intorc la musafirul care, simt eu, ca-si pierduse rabdarea. Ajungand din nou fata in fata cu chipul acesta devenit acum odios, capabil sa provoace repulsie chiar si unui orb, am simtit pentru o secunda durerea nemarginita a unui vis trait spulberat intr-o clipa. Dansa mi-a intins o foaie impaturita si s-a evaporat la fel de repede cum s-a si infatisat. Ma trantesc in fotoliu, despaturesc foaia, si citesc urmatoarele: "-Ai grija de sufletul meu, ti-l ofer tie, mie nu-mi foloseste. Cea pe care ai vrut-o si te-a refuzat."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu