Crima si pedeapsa

S-a terminat! Am tras si ultimul fum remarcat printr-un gust neobisnuit de placut dupa care am aruncat-o direct in zapada. Nu mi-a parut rau deloc pentru sfarsitul acesta tragic al ei. Uzata la maxim, am profitat din plin de ea, fara compromisuri, fara inhibitii. Recunosc ca am luat din ea tot ce avea mai bun de oferit, am aprins-o cu siretenie fara sa-si dea seama ce se intampla dupa care a cazut prada in mainile mele. Din clipa in care a simtit flacara mistuitoare a actiunii mele incalzind-o, s-a lasat folosita fara a scoate cel mai mic sunet, de aici inainte eu aveam sa-i dictez existenta. Tragand din ea, savuram fiecare val de farmec pe care il emana inspirandu-l cu sete, satisfacandu-mi dorintele, potolindu-mi foamea si descarcandu-mi nervii. Din cand in cand ii mai aruncam cate o privire dezinteresata si o observam cum se vestejeste putin cate putin. In momentele acelea, intristat de slabiciunea ei, descurajat de efemeritatea pe care i-am indus-o si dezgustat de efectul monstruos ce-l avea asupra-si daruirea ei inconstienta, o loveam cu blandete resuscitand-o, scapand-o de povara trecutului; astfel imi zambea din nou cu foc. La final, dupa ce nu mai putea sa-mi ofere nimic, m-am lepadat de ea.